Love the Smell of the Air

#2018

2018

miercuri, ianuarie 02, 2019

Mon ami,
Acum că suntem la început de 2019 am zis să fac un inventar al anului care tocmai a trecut.
Am făcut atât de multe și au fost atât de multe schimbări, încât nu-mi vine să cred că finalul m-a găsit atât de liniștită. 2018 a fost anul schimbării, la propiu și la figurat. Sincer, acum când mă gândesc, este foarte ciudat faptul că am început anul ca eleva în clasa a XII a și că l-am teminat ca studentă la facultatea pe care mi-am dorit-o.
Sunt aici, în camera mea, înconjurată de cărțile cele importante pentru momentul acesta: cărti despre teatru, cartea de legislație auto, cărți de dezvoltare personala și o carte de poezii de a lui Eminescu, pentru că anul ăsta am învățat să nu uit să-l mai iubesc pe Eminescu, indiferent în ce moment al vieții mele m-aș afla. Ups! Era să uit de cartea cu cele mai frumoase 50 de scrisori de dragoste și de dicționarul francez-român. Și ele sunt aici. Am adunat aici, toate cărțile astea pentru că ușor-ușor ele acoperă acum mai toate planurile din anul 2018, unele care se vor regăsi și-n 2019.
La începutul anului trecut, am spus că 2018 va fi anul în care va trebui să demonstrez faptul că îmi merit locul în lumea oamenilor mari. Dacă aș fi știut ce înseamnă asta atunci, probabil aș fi renunțat.
Dar cum n-am știut, am continuat.
Începutul anului 2018 a fost unul spectaculos. Am vorbit la Radio Apollonia, am lansat scurt-metrajul Cum am cunoscut-o la Centrul 1-2-3 Education.

După cum am spus și atunci, primele două luni ale anului au fost A sneak-peak from future .
Apoi s-a întâmplat că am făcut 19 ani, pe care i-am petrecut cu cei mai dragi oameni din viața mea, și mi-am dat seama că lucurile ușor- ușor încep să se schimbe. Și asta mă speria sincer, pentru că e ciudată etapa asta de trecere de la adolescent la adult. Pentru că oamenii au pretenția dintr-o dată de la tine ca tu să începi să te comporți ca un adult, tu neștiind cum să faci și ce să faci mai exact.

Apoi au venit toate dintr-o dată și anume: finalul clasei a XII a, Bacul și Admiterea. Cei trei monștri de temut. M-am temut de ei de la începutul anului, dar știi ce m-a ajutat să trec mai ușor? Lucrurile pe care le-am făcut pentru mine și pentru alții în tot acest timp: și aici vorbim despe cel mai tare curs ever, cursul de televiziune de la Antena 1 Moldova unde am râs copios, dar am învățat destul de multe pentru dezvoltarea mea și despre cum să fiu un viitor om de televiziune.

Despre cum a fost la Cursul festiv și despre toată experienta mea cu Baclife-ul v-am povestit în trecut în postarea Do you belive in life after Bac?. Admiterea a fost ceva special, am intrat la facultate și viața mea a început să se schimbe. Ups, era să uit! Cine credeți că a fost ambasador Swimathon și anul acesta? Printre Baclife și cursul de televiziune am reușit să îi ajut din nou pe cei de la Centrul 1-2-3 Education să-și îndeplinească visul. Mă rog, visul încă nu e finalizat, dar am făcut un prim pas.

Și cel mai frumos moment a fost când am vândut limonadă pe Explanada Oancea. Și oamenii veneau și cumpărau. Și credeau în visul nostru. Atunci chiar m-am simțit ca un om mare văzut și auzit de oamenii din jur. Mulțumesc!
Vara lui 2018 m-a dus în locuri noi și vechi. M-am întors la prietena mea, marea, care este prea minunată și care m-a primit cu brațele deschise. Am fost în Italia și am zburat pentru prima dată cu avionul. A fost o vară plină, grea și frumoasă pe care o resimt și acum.

Sincer nu știam ce mă așteaptă în toamna anului 2018, pentru că dacă știam ...

Am început să studiez regie de teatru la UAGE, prietenii mei cei mai buni au făcut 18 ani, am dat primul examen de la facultate, m-am apucat de școala de șoferi, și am cunoscut tone de oameni noi de pe băncile facultății. Toate astea m-au bulservat și m-au blocat la început. Uneori ar trebui să vorbim și despre cât de greu e să treci de la o etapă la alta, deși cei care au trecut deja spun că e ușor. Cred că am scriu un post despre asta, despre cât de bulversant poate fi primul an de facultate și despre ce să

faci să te deblochezi singură, și despre crizele de vindecare și de evoluție. Și despre oamenii faini pe care îi ai alături în toată perioada asta.😁

După cum vedeți, chiar a fost un an greu. Cred că am început să-mi demonstrez că-mi merit locul în lumea oamenilor mari, dar încă îmi vine să mă ascund. 2018 al meu a fost despre responsabilități și maturizare, despre schimbare și acomodare, despre implicare și ajutor, despre nopți nedormite, plânsete și mii de dubii dacă sunt suficient de bună sau nu, despre conștientizări brute, despre depresie și fericire, despre oameni faini pe care îi întâlnești întâmplător sau nu. A fost un an al lecțiilor, a conștientizării și al evoluției. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

2019 mă găsește schimbată. Un pic mai obosită, dar mai curajoasă și mai încrezătoare. Ce-mi doresc de la 2019? Cărțile din jurul meu acoperă aceste răspunsuri. Să mă pierd( în sensul bun) în lumea teatrului, să îmi iau permisul de conducere, să învăț și să mă dezvolt prin lecțiile pe care le-am învățat în 2018, să nu uit să-l iubesc pe Eminescu, să folosesc mai bine limba franceză și să mă îndrăgostesc... de viață, de oameni, de mine în mod special și de un ...

Vă doresc un an 2019 așa cum vi-l doriți!

Amour,

Beatrice

#bac

Do you belive in life after Bac?

vineri, octombrie 19, 2018

Mon Ami,
Din cauză de BACLife (da, pentru că bacul a necesitat o atenție specială în viața mea) am tot amânat postatul pe blog o perioadă. Acum sunt aici pentru a vă împărtașii însă experiența mea legată de ce a însemnat clasa a XII a, cursul festiv, banchetul, examenul maturității și emoțiile legate de admitere, cât și prin ce proces alamibicat de simplu trec în fiecare zi din viața de adult cu jumătate de normă(v-am mai spus că vreau să mă dezabonez de la acest proces, dar că nu găsesc butonul?).
Aș începe cu clasa a XII a, pentru că acest an a fost unul special în viața mea. Și spun asta deoarece e anul îi care am evoluat cel mai mult. A fost anul unui sfârșit, care cu siguranță a scris urma unui nou început. Și întrebarea anului a fost: eu ce naiba fac cu viața mea? Cred că toți trecem prin asta, cel puțin mie așa mi s-a spus, dar cred că la fiecare e altfel. De aceea vreau să vă spun cum a fost la mine. Clasa a XII a la liceul Waldorf e una cu adevărat specială, dar și foarte grea. Grea pentru că simți că pleci dintr-o familie, dintr-un loc unde ai simțit iubire și unde ai învățat nu doar matematică, română și limbi străine, ci și artă, să fii altfel, să ai umor, să înțelegi că lucrurile au un scop și că uneori trebuie să le faci chiar dacă nu-ți plac(dar hei, nu te oprește nimeni să le faci în felul tău), să fii tu și să faci ceea ce te pasionează ( nu o să găsiți profesori mai pasionați și mai dornici să împartășească din pasiunea lor elevilor). La Waldorf înveți cât de important e să ai ritmul tău în care faci lucrurile, să oferi, dar și să primești, să crezi și să iubești: arta, viața, ființe, oameni și în final pe tine însuți. Nu e școala perfectă, dar e școala în care înveți și să trăiești. Clasa a XII a a fost grea și din perspectiva Baclife-ului. Nu examenul în sine a fost greu, ci pregătirea pentru acest examen. Nu am avut meditatori, pentru că nu materiile mi s-au părut grele, dar presiunea pusă de societate a fost cea cu adevărat greu de suportat. Și cu toate astea, uite-mă aici, vie și nevătămată (prea tare) intelectual, și cu bacul luat vorbindu-vă despre Baclife. Cine ar fi crezut că mai există viață după Bac?
Revenind totuși la momente mai frumoase, cursul festiv și banchetul generație W-19( adică generația mea) au fost momentele care ne-au reamintit de ce am ales Waldorf și ce înseamnă să fii elev Waldorf. Au fost momente foarte clade și pline de iubire, de care Doamna Dirigintă a avut grijă să iasă impecabile. Ne-a făcut fiecăruia versuri personalizate, pe care le-a adunat într-o carte a Generației W-19, versuri care ne-au topit și ne-au făcut să realizăm cât de importanți am fost pentru ea, mai ales că ne-a fost Dirigintă încă din clasa a V a.
Pentru a înțelege cum a fost la banchet, am să vă spun doar atât, am stat pâna la 5 dimineața, și nu am făcut nicio poză cu telefonul, pentru că M-AM DISTRAT!
Momentul cel culminant a fost însă Bacul. A venit greu, dar a trecut mai repede decât aș fi putut crede. Emoțiile au fost până-n cer, stresul și mai mare, iar lecțiile( nu cele ce au legătură cu școala) învățate după bac au fost bine înțelese. Cred că am să scriu un post despre lecțiile care rămân după bac, pentru că de fapt ele fac parte din examenul maturității.
Notele de la bac au fost destul de mulțumitoare, am fost prinsă bine în poza la minut numită "media de la bac", iar azi am fost să-mi ridic diploma.
Această postare a stat mult și bine ascunsă în folderul meu personal, pentru că nu credeam că există viață după bac. Azi, însă sunt la facultatea la care mi-a dorit să intru și pregătesc un examen. Da, au fost niște emoții atât de puternice adunate în perioada clasei a XII a, încât mi-a trebuit ceva timp să mă detașez și de aceea n-am postat. Când am scris prima parte al acestui post, eram cu totul altcineva față de cea de azi.
Deja suntem aproape de finele anului 2018 și nu-mi vine să cred că pe parcursul a mai puțin de un an, am reușit să trec de la statul de elevă la cel de studentă. Dacă m-ai fi întrebat la început, nu credeam că totul se va întâmpla așa... dar uite că viața are mereu surprize pentru noi. Cât pentru cei care au de-a face anul acesta cu "examenul maturității", pot să le spun un singur lucru: O SĂ IEI BACUL, CREDE-MĂ!

Amour,

Beatrice

#18ani

A sneak peak from future.

vineri, februarie 09, 2018

Mon Ami,

Nu ştiu tu cum ai început anul, dar la mine totul a fost la superlativ. După un revelion cu prietenii, în care am primit şi dăruit fericire şi iubire familiei (a se vedea şi în poza de mai jos😁),

Anul Nou mi-a arătat, sper eu, o privire pe furiș asupra viitorului.
Se pare că, a vorbi la radio și a lansa un scurt-metraj fac parte din viitorul meu (Doamne Ajută!)
Am început anul, pe data de 4 ianuarie, cu un interviu la Radio Appolonia unde am vorbit despre începuturile mele din dramaturgie, a cărui mic pioner sunt.

M-am distrat tare în culise, cu prietena mea Ioana, care știe să facă un invitat să se simtă în largul lui.

Și totodată, în limita timpului disponibil lăsat de bac, mai pregătesc ceva, cât de curând.

Am simțit multă iubire, toți prietenii m-au ascultat și vreau să le mulțumesc, pentru că deși știu că nu e mare lucru, e lucrul meu mic. E un început, sau poate fi, a ceva care ar putea fi foarte frumos. Am cunoscut oameni frumoși la Apollonia și acum lucrăm la un proiect pentru tineri, despre care vă voi spune curând. Încep să mă simt bine în lumea oamenilor mari, deși știu că lumea oamenilor mari nu înseamnă doar produsul final, ci și munca din spatele lui.

Apropos de munca din spatele produsului final, după cum vă spuneam în ultimul post, 18 ani și 9 luni, atunci lucram la ediarea scurt-metrajului.

Acum, l-am LANSAT! 😁

Și toată fericirea a fost pe capul meu!

Cei de la 1-2-3 Education ne-au pregătit o lansare ca a unor actori profesioniști. Am stat la masă și am vorbit cu cei care au venit să ne vadă, ca și cum am fi fost la o lansare de film la Hollywood. Doar că dacă tot n-am putut merge până la Hollywood, am adus Holywood-ul pe Oancea, aici la noi.

(Da, e clar! Hollywood-ul ne paște!😁)

La fel, e lucrul meu mic, dar care îmi dă încredere că viitorul poate suna bine. Pot ajunge acolo unde îmi doresc, prin muncă și pasiune. Această experiență îmi arată o dată în plus că sunt o norocoasă, că m-am născut sub o stea. Lucrurile vin, dăcă îți dorești, dacă acționezi și dacă ești recunoscător pentru ceea ce ai. Aceasta a fost una dintre experiențele pentru care sunt recunoscătoare. Mulțumesc!

Ce am învățat în urma acestui scurt-metraj? Nu doar despre chestii tehnice, cum filmăm, cum jucăm și ce se întâmplă la making-of. Am învățat despre limitele mele și cât de mult le pot împinge. Despre cum decurge relaționarea cu oamenii, atunci când ești obosit. Despre râsul din timpul replicilor, după care trebuie să iei scena de la început. Din nou. Și Din Nou. ȘI DIN NOU. Despre suportul oamenilor dragi, despre a mânca pe furiș, despre a ațipi pe unde apuci, despre fondul de ten pus cu tona pe față, despre dureri de spate de la tocuri, despre prietenie, despre amintiri împreună, despre oboseala care te face să cedezi nervos, despre KFC la 3 dimineața și despre răsăritul de soare văzut la 5 dimineața cu oameni dragi în pijamale.

Și toate astea au însemnat Cum Am cunoscut-o. După filmări, am ajuns acasă ultima. Eram obosită, dar ceva din mine îmi spunea că pe acest drum trebuie să o iau. Nu știu ce-mi rezervă ziua de mâine. Știu doar ce-mi doresc să-mi rezerve, dar am învățat să nu îmi mai fac planuri. Viața are modurile ei de a îndeplini dorințe. Îmi doresc doar, ca într-o zi, să vă împărtășesc experiența ca actriță de pe un platou de filmare al unui Film/Serial important din România. Și îmi doresc ca acesta să fie job-ul meu constant. Până atunci, însă, mă bucur de platourile de filmare de la 1-2-3 Education, care apropos, acuș vor mai cauta tineri dornici să învețe să facă un scurt-metraj. Stați aproape! Și nu uitați: Viața e o fabrică de îndeplinit dorințe! Mulțumesc! Mulțumesc!Mulțumesc!

Amour, Beatrice.

#18ani

18 ani și 9 luni

duminică, decembrie 31, 2017

Mon Ami,

Se pare că a venit cu pași repezi și finalul anului. Un an plin de experiențe și foarte intens. 2017 a fost cu adevărat un an mai spectaculos decât 2016. Am evoluat mult, am iubit mult, am muncit mult, mi-am îndeplinit visuri, dorințe. Am citit, poate nu așa de mult pe cât mi-aș fi dorit. Am făcut tot felul de pregătiri, m-am specializat și am înțeles ce vreau să fac mai departe în viața asta. Anul acesta a început frumos, vindecân-du-mi inima frântă lăsată de un loc unde dintr-o dată nu mai era nevoie de mine, cu un loc unde mi se dă voie să mă dezvolt, să mă cunosc, mi se apreciază talentele și intru în contact cu adolescenți și cu oameni la fel de pasionați ca mine. 1-2-3 Education e numele locului magic unde se îndeplinesc dorințe și se fac auzite vocile. Am început ușor cu un curs de storytelling digital,(pe care nu l-am mai absolvit, scuze Oana) apoi am continuat cu un curs de fotografie. Uite ce a ieșit:

Am cunoscut pentru prima oara un speaker motivațional internațional, ale cărui sfaturi m-au ajutat. (și asta tot la 1-2-3 Education.) Nu mai menționez faptul că am căsătorit pentru o zi, 40 de cupluri, la evenimentul Podul cu lacăte de iubire... (mulțumesc Ioana și Ovidiu!)

Apoi, ușor ușor s-a apropiat cea mai importantă zi din anul astă. Ziua în care s-a întâmplat minunea. Am făcut 18 ani. Și viața mi s-a schimbat la propiu și la figurat. Am devenit un om mare, cică. Am încercat primele 9 luni gratuite din acest nou modul de maturitate și ceea ce pot să zic e ca nu sunt interesată. Aș vrea să-mi retrag abonarea, dar nu găsesc butonul.

Mă poate ajuta cineva?

Uneori e distractiv să fii major, te simți altfel, poți participa la tot felul de cursuri( a se citi petreceri) și activități pentru oameni mari. ( Te mai roagă prietenii minori să le mai iei o bere din când în când). Partea cea mai puțin distractivă e coadă de la bancă. Și bacul. Apropo, încă nu m-am plâns că la anul am examenul maturității? Probabil pentru că încă nu-mi vine să cred că în mai puțin de 6 luni termin liceul. Nu e atât de groaznic pe cât sună, mi-a zis mama, dar eu cred că e. Lacrimile pentru acest trist eveniment le voi vărsa în luna mai. Mă pricep la asta, n-are rost să mă antrenez de pe acum, nu?
Revenind....
Ce făceam în lunile aprilie-mai ale acestui an? În afară de faptul că întâlneam oameni noi și importanți pentru viața mea ( a se vedea Andra, Otilia, Bianca și toți cei de la 1-2-3) pregăteam cel mai îndrăzneț proiect al umilei mele existențe de până acum. Un scurt-metraj în care m-am implicat cu toată forța. A ieșit. Nu știu cea ieșit, încă lucrăm la editare, dar sper să fie un debut pe măsura muncii. Important e că ne-am distrat și că am învățat să dorm 8 ore în 5 minute. Unul dintre singurile lucruri care chiar mă va ajuta în viață😁

(După cum vedeți, anul ăsta am făcut mai multe poze decât toată viața mea de până acum, thanks Cătă!)
A fost o vară plină. Și spun asta pentru că mi-am învins una dintre frici și am devenit ambasador swimathon pentru cauza în care cred. Și oamenii chiar au dat bani pentru acea cauză. Și asta doar pentru că mi-am făcut vocea auzită. Și am cerut în numele lor!

Am avut parte și de mici ședințe foto semi-profesioniste😄:

(distracția din spatele acestor poze e contagioasă așa că n-am să vă arăt și pozele de la making of🙂.)
M-am și plimbat vara aceasta, m-am reîndrăgostit de țara asta și de frumusețiile ei. A fost și un moment greu vara asta. Un moment de vindecare, să-i spunem. Moment din care am reușit să înțeleg ceea ce vreau să fac în viața asta. A fost greu, dar lacrimile au curățat rănile și au refăcut țesuturile. A durat cam o lună, dar a fost temenic ce s-a întâmplat. M-a scos din mine și m-a rebăgat în mine. Atunci a fost cel mai greu moment al anului acestuia. Mulțumesc!
Toamna și iarna au fost pline de BAC. De fapt de pregătire pentru bac.
Și cam ăsta a fost anul 2017 pentru mine. Ce-am învățat anul astă? Oho, destule, iată doar câteva dintre lecții:

Sunt cea mai frumoasă atunci când sunt pasionată:

2. Un ruj roșu pe zi ține depresia departe!:

3. Oamenii de lângă tine sunt cei care fac diferența:

4. Dansul, dansul e normal la vârsta mea:

5. Mama:

(femeie care realizeză benevol un ansamblu de sarcini care în mod normal sunt realizate de 20 de persoane. a se vedea și: sfânt sau supererou😄)

6. Noi mucim serios la teatru:

7. În cărți afli deseori răspunsul:

8. Visurile devin realitate:

9. A LITTLE PARTY NEVER KILLED SOMEBODY:

10. Zâmbește! Mâine poate fi mai rău!:

În final aș vrea să vă mulțumesc fiecăruia din voi pentru acest an minunat. A fost un an mult mai intens decât toți de până acum. Evoluția mea se datorează, în mare parte, vouă. Universul a jucat un rol important materializând tot ce mi-am dorit. Anul 2018 vine cu noi provocări și mai mari de astă dată. Îmi doresc să le depășesc cu brio. Îmi doresc să mă cunosc mai bine, să mă iubesc mai mult și să înțeleg mai bine cum stă treaba cu frumusețea feminină. Îmi doresc să ajut mai mulți oameni și să iubesc mai mulți oameni. Îmi doresc să fiu eu. 2018, eu sunt gata, tu?
(Mi-am făcut curajul să scriu acest post pentru că vreau să-mi arăt recunoștiința pentru tot ce mi-a dat 2017. Mulțumesc! Mulțumesc!Mulțumesc!)

Pages

Love the Smell of the Air

2018

Do you belive in life after Bac?

A sneak peak from future.

18 ani și 9 luni

Follow Us

About me

Labels

recent posts

Blog Archive

Popular Posts

How I feel in some words

Cărți care merită răsfoite...